cuvinte cheie: avocat, avocat civil, avocat Cluj, avocat Cluj-Napoca, avocat ordin de protecție, ordin de protecție, victimă, agresor, violență, violență domestică, violență fizică, violență psihică, violență verbală

Violența domestică reprezintă un fenomen des întâlnit, care dă dreptul victimei să obțină un ordin de protecție împotriva agresorului. Potrivit Legii nr. 217/2003, violența domestică constă în orice acțiune sau inacțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.

Trebuie menționat faptul că victima violenței domestice poate să fie orice persoană fizică ce este supusă de către un membru de familie uneia sau mai multor forme de violență, inclusiv copiii martori la formele de violență enumerate anterior.

În contextul ordinului de protecție, membrii de familie sunt:

a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;

b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;

c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;

d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.

I. Perioada și măsurile stabilite printr-un ordin de protecție

Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu pe o perioadă de cel mult 12 luni, una ori mai multe dintre următoarele măsuri, obligații sau interdicții:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;

c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) cazarea sau plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;

e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;

j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora;

k) interdicția pentru agresor de a încasa alocația de stat pentru copii și încuviințarea încasării acesteia de către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare sau la care s-a stabilit reședința acestuia. Interdicția se comunică, de îndată, agenției județene pentru plăți și inspecție socială sau a municipiului București, după caz. Alocația este încasată de părintele/persoana beneficiar/beneficiară al/a măsurii de protecție pe durata valabilității ordinului de protecție și atât timp cât i-a fost încredințat copilul sau în situația în care copilul are stabilită reședința la acesta/aceasta.

Totodată, în cazul emiterii unui ordin de protecție, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.

Pe lângă oricare dintre măsurile enumerate anterior, instanța poate dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară. În cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.

În fine, agresorul poate fi obligat să se prezinte periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea ordinului de protecție. Totodată, una dintre obligațiile care mai pot fi impuse în sarcina agresorului este aceea de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, atunci când s-a dispus evacuarea acestuia din locuința familiei. Mai mult decât atât, pot fi efectuate verificări periodice și spontane privind locul în care se află agresorul.

II. Aspecte procedurale privind ordinul de protecție

Cererea pentru emiterea unui ordin de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care victima își are domiciliul sau reședința și este scutită de taxă de timbru. În vederea soluționării cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.

Este important de precizat faptul că, potrivit art. 42 alin. (2) și (3) din Legea nr. 217/2003, asistența juridică atât a persoanei care solicită ordinul de protecție, cât și a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul este obligatorie.

Un aspect pe care multe victime îl nesocotesc este faptul că respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoana protejată prin intermediul său.

Hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea acestora.

La expirarea duratei măsurilor de protecție, victima poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

III. Revocarea unui ordin de protecție

Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a) agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile impuse;

b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;

c) dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competențelor de către un serviciu de probațiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut și faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenței domestice sau pentru familia acesteia.

IV. Aspecte de natură penală. Încălcarea unui ordin de protecție

Este important de reținut faptul că încălcarea ordinului de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Totodată, în practica judiciară, agresorul care încalcă ordinul de protecție ajunge să fie supus arestării preventive, care reprezintă cea mai aspră măsură preventivă.

Dacă agresorul a comis acte de violență, care îndeplinesc condițiile de tipicitate ale unor infracțiuni, emiterea ordinului de protecție nu împiedică tragerea la răspundere penală pentru aceste fapte.

În acest context sunt relevante și prevederile art. 199 alin. (1) din Codul penal, potrivit căruia dacă faptele de omor, omor calificat, lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

Totodată, potrivit alin. (2), în cazul infracțiunilor de loviri sau alte violențe sau vătămare corporală din culpă săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.

V. Concluzii privind ordinul de protecție

Ordinul de protecție reprezintă acea procedură venită în ajutorul victimelor violenței domestice, prin intermediul căreia se poate proteja viața, integritatea fizică și psihică a persoanelor care au fost supuse unor agresiuni de către un membru de familie sau de către o persoană asimilată.

Deși această procedură nu prezintă o complexitate ridicată, este necesar ca victima să formuleze o cerere privind emiterea unui ordin de protecție susținută de probe solide, întrucât obligațiile impuse în sarcina presupusului agresor reprezintă o serie de ingerințe nejustificate și nelegale în lipsa unor dovezi clare.

În practică sunt întâlnite suficiente situații în care asemenea cereri sunt formulate în mod neîntemeiat, doar din răzbunare, ca urmare a unui conflict, care nu implică violențe. Instanțele de judecată au obligația de a analiza aceste cazuri, pentru a identifica dacă cererile sunt formulate doar din răzbunare sau dacă acestea sunt într-adevăr întemeiate.

Atunci când instanța de judecată a considerat că o cerere este întemeiată și a emis un ordin de protecție, este foarte important ca agresorul să îl respecte, în caz contrar acesta va comite o infracțiune și va fi urmărit penal de către organele competente.

articol redactat de av. Bogdan Ioan Mihai Șuta din Baroul Cluj