cuvinte cheie: clasare conducere sub influența substanțelor psihoactive, avocat, avocat drept penal, avocat Cluj, conducerea sub influența drogurilor, clasare

O nouă soluție de clasare a unei cauze privind conducerea sub influența substanțelor psihoactive vine la aproape un an de când Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat celebra Decizie nr. 25/27.01.2025.

Astfel, ca urmare a depistării clientului în trafic în data de 22.05.2024, acesta a fost supus unui drugtest, rezultatul fiind pozitiv pentru THC (Cannabis), Metamfetamină – fals pozitiv și Benzodiazepine – fals pozitiv. Ulterior, acesta a fost condus de îndată la spital, în vederea recoltării probelor biologice de sânge și de urină.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică, s-a stabilit faptul că examenul toxicologic pentru proba din sânge a fost pozitiv pentru 11-nor-A9-THC-9 (THC-COOH) – 2,63 ng/mL .

În ceea ce privește proba de urină, examenul toxicologic a fost pozitiv pentru:

• 11-nor-A9-THC-9 (THC-COOH) – 118,33 ng/mL;
• 11-hidroxi-A9-THC (THC -OH) – nu s-a putut determina cantitatea;
• Clorometcatinonă (CMC) – nu s-a putut determina cantitatea.

În aceste condiții, IML a stabilit faptul că rezultatul pozitiv pentru THC-COOH pe sânge, respectiv rezultatul pozitiv pentru THC-COOH, THC-OH și CMC pe urină, confirmă consumul de THC, respectiv CMC de către presupusul făptuitor, dar NU oferă informații exacte cu privire la dozele de THC și CMC, timpul scurs de la consum și existența efectelor psihoactive.

În acest context a fost relevantă concluzia finală cuprinsă în raportul IML, anume faptul că pe baza analizelor efectuate pe mostrele de sânge și urină, NU se poate stabili cu certitudine dacă presupusul făptuitor se afla sau nu sub influența substanțelor psihoactive la momentul depistării în trafic, respectiv dacă i-a fost influențată capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 25/2025, a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Brașov și de Curtea de Apel Cluj și a stabilit următoarele aspecte:

În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei. 

Având în vedere aceste aspecte, pare cât se poate de logic că, respectând o serie de principii arhicunoscute de drept penal, precum in dubio pro reo și regula legii penale mai favorabile, dosarul trebuia clasat în scurt timp.

Pentru a facilita emiterea ordonanței de clasare cu privire la infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive, am trimis de îndată către parchet un memoriu vast cu toate argumentele necesare în vederea susținerii soluției de clasare. Astfel, am analizat fiecare metabolit regăsit în probele biologice prelevate clientului, arătând că metaboliții inactivi nu produc efecte psihoactive. De asemenea, am analizat cantitatea substanțelor regăsite în probele biologice, precum și dacă efectele psihoactive se produc inclusiv în cazul depistării în urină a unor substanțe (evident că nu) sau doar în cazul în care acele substanțe sunt regăsite în sânge. Niciun răspuns.

Am revenit către parchet cu o serie de cereri, prin care am solicitat să ni se comunice motivul pentru care dosarul nu este finalizat, în condițiile în care soluția era cât se poate de evidentă. Totodată, am arătat faptul că tergiversarea dosarului produce prejudicii clientului, deoarece acesta era privat de dreptul de a conduce. Niciun răspuns.

Văzând că a fost depășit termenul rezonabil pentru soluționarea dosarului, am formulat o contestație privind durata procesului penal, care a fost admisă de judecătorie. Astfel, parchetul a fost obligat de judecătorul de drepturi și libertăți să soluționeze cauza într-un anumit termen, care, spre surprinderea noastră, a fost depășit cu aproape două luni.

În fine, la aproape un an de la pronunțarea deciziei ICCJ în materia infracțiunilor de conducere sub influența substanțelor psihoactive, ca urmare a insistențelor repetate la parchet, ne-a fost comunicată mult așteptata ordonanța de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, cu următoarea motivare:

Conform raportului de expertiză medicală  întocmit în cauză de IML, nu se poate stabili dacă inculpatul se afla sau nu sub influența substanțelor psihoactive la momentul depistării în trafic. Relevant este și examenul clinic, prin care nu au fost evidențiate elemente clinice cu privire la consumul de substanțe psihoactive. Astfel, dat fiind că din probele administrate nu rezultă că inculpatul s-ar fi aflat sub influența substanțelor psihoactive în momentul săvârșirii faptei, se va reține lipsa elementului obiectiv de tipicitate, constatându-se incidența art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Deși ne bucurăm de această soluție de clasare pentru conducerea sub influența substanțelor psihoactive, ne întrebăm de ce a fost nevoie de o perioadă de aproape un an și 8 luni pentru a finaliza un astfel de dosar de complexitate redusă, în condițiile în care soluția era cât se poate de evidentă de aproape un an, de când a fost pronunțată Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Clientul a fost asistat și reprezentat de av. Bogdan Ioan Mihai Șuta din Baroul Cluj.

articol redactat de av. Bogdan Ioan Mihai Șuta din Baroul Cluj