cuvinte cheie: avocat, avocat drept penal, avocat Cluj, conducerea fără permis
Una dintre cele mai des întâlnite infracțiuni în practica judiciară este conducerea fără permis. La nivel european, România este cunoscută pentru faptul că se află în topul clasamentului cu privire la comiterea infracțiunilor rutiere, aspect care, în ultima perioadă, a determinat organele judiciare să devină tot mai aspre cu cei care se fac vinovați de comiterea unor astfel de fapte.
I. Aspecte preliminare
Cu titlu prealabil trebuie menționat faptul că, o persoană, care deține un permis de conducere și care, din diverse motive, nu poate prezenta acest permis organelor de poliție nu va comite o infracțiune, ci doar o contravenție.
Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (…) nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), adică documentul de identitate, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Situația este similară și în cazul în care o persoană deține permis de conducere, însă valabilitatea acestuia a expirat. Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) pct. 1 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (…) conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier cu permis de conducere a cărui valabilitate a expirat.
Ținând cont de prevederile art. 98 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, clasa a III-a de sancțiuni presupune între 6 și 8 puncte-amendă. Valoarea unui punct amendă, la momentul redactării prezentului articol, este de 5% din salariul de bază minim brut pe țară, adică de 165 lei, după cum rezultă din conținutul art. 98 alin. (2) din OUG nr. 195/2002. Astfel, pentru cele două contravenții descrise anterior, amenda poate să fie cuprinsă între 990 și 1320 lei.
II. Conducerea unui vehicul fără permis de conducere. Art. 335 din Codul penal
Revenind în sfera infracțiunilor, conform art. 335 alin. (1) din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Deși pot fi întâlnite nenumărate situații în care șoferii, care nu dețin un permis de circulație, conduc mai bine decât cei care dețin un permis de zeci de ani, abilitățile șoferului depistat în trafic în condițiile art. 335 alin. (1) Cod penal devin nesemnificative în ceea ce privește tipicitatea faptei, întrucât conducerea fără permis este o infracțiune de pericol abstract. Astfel, legea nu prevede necesitatea producerii unui anumit rezultat în urma conducerii fără permis, fiind prezumat pericolul și atingerea adusă siguranței circulației pe drumurile publice prin simpla faptă de a conduce fără permis.
Desigur, abilitățile șoferului depistat fără permis au un rol important atunci când vine vorba despre individualizarea pedepsei, adică atunci când se stabilește cuantumul acesteia și modalitatea de executare. Este evident faptul că o persoană, care nu știe să conducă și care este depistată în trafic fără permis generează o stare de pericol mult mai mare decât o persoană care are abilități de condus, care a făcut școala de șoferi, dar care nu are permis.
În altă ordine de idei, noțiunea de „drumuri publice” ridică multe semne de întrebare mai ales în rândurile celor care sunt urmăriți penal pentru comiterea acestei fapte. Astfel, există situații în care unele persoane sunt depistate pe drumuri lăturalnice sau dezafectate fără permis și ulterior sunt urmărite penal. Așadar, se impune o clarificare în acest context, printr-o trimitere la art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia prin drum public se înțelege orice cale de comunicație terestra, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice, drumurile care sunt închise circulației publice fiind semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.
Astfel, și din perspectiva noțiunii de „drumuri publice” este irelevant dacă drumul pe care a fost depistat făptuitorul este lăturalnic, circulat sau aglomerat, în vederea incidenței faptei de conducere fără permis, atât timp cât făptuitorul a fost depistat pe drumuri precum cele descrise de art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002. Similar precum în cazul șoferului fără permis și fără experiență, o persoană depistată fără permis pe autostradă riscă să suporte niște consecințe mult mai grave decât o persoană depistată pe un drum lăturalnic, care nu este circulat.
Potrivit art. 335 alin. (2) din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Așadar, pe lângă conducerea fără permis, Codul penal incriminează fapta celui care conduce un vehicul având un permis necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul și ipoteza în care șoferul, deși a deținut un permis de conducere valabil, dreptul acestuia de conducere i-a fost anulat, retras sau suspendat, fiind incriminată și ipoteza în care șoferul nu are dreptul de a conduce pe teritoriul României.
Pentru a înțelege prima ipoteză, anume aceea a deținerii unui permis necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul, trebuie analizate prevederile art. 30 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Astfel, acest articol prevede diferite categorii și subcategorii de permis, cum ar fi, de exemplu, categoria A, pentru motociclete cu sau fără ataș; categoria B, printre altele pentru autovehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și a căror număr de locuri pe scaune, în afara conducătorului, nu este mai mare de 8; sau subcategoria D1E, pentru ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din subcategoria D1 și o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg, cu condiția ca masa totală maximă autorizată a ansamblului să nu depășească 12.000 kg, iar masa totală maximă autorizată a remorcii, care nu trebuie să fie destinată transportului de persoane, să nu depășească masa proprie a autovehiculului trăgător.
Astfel, o persoană care deține permis de conducere doar pentru categoria A nu poate să conducă autovehicule care sunt încadrate în categoria B sau D, fără a obține un permis pentru aceste ultime categorii.
Anularea permisului este prevăzută de prevederile art. 114 din OUG nr. 195/2002 și se dispune, printre altele, atunci când titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație sau pentru infracțiuni precum punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, părăsirea locului accidentului sau împiedicarea și îngreunarea circulației pe drumurile publice.
Retragerea permisului se dispune, potrivit art. 22 alin. (6^4) din OUG nr. 195/2002, atunci când persoana care posedă permis de conducere este declarată inaptă medical pentru a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai.
De asemenea, potrivit art. 22^1 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, retragerea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră și în cazul în care titularul acestuia nu a putut fi supus testării în vederea stabilirii concentrației de alcool pur în aerul expirat sau testării preliminare a prezenței în organism a unor substanțe psihoactive, iar în urma efectuării examinării medicale s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau de substanțe psihoactive, cu ocazia procedurii de recoltare a mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanțe psihoactive, eliberându-se o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație.
În orice caz, suspendarea dreptului de a conduce se dispune ca o sancțiune contravențională în temeiul art. 96 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 195/2002. Conform art. 103 alin. (1) lit. a), b) și c) din OUG nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune pentru o perioadă de 30, 60 sau 180 de zile.
Este util de menționat în acest context faptul că termenele amintite anterior curg de la înștiințare, existând totodată posibilitatea majorării cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, în cazurile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. a) și b) din OUG nr. 195/2002. Astfel, atunci când contravenientul nu se prezintă la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază sau își are reședința ori locuiește, în termen de 5 zile de la primirea înștiințării scrise, pentru a preda permisul de conducere, se poate dispune majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare.
În fine, potrivit art. 83 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, în anumite condiții, titularii permiselor de conducere naționale valabile, eliberate de autoritățile statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere, statelor membre ale Uniunii Europene și de autoritățile statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto. Prin urmare, dacă un șofer nu are un permis eliberat în condițiile amintite anterior, acesta are interdicția de a conduce pe teritoriul României.
Nu în ultimul rând, conform art. 335 alin. (3) din Codul penal, cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.
În ceea ce privește această faptă, autorul pune un vehicul la dispoziția unei persoane care nu deține un permis de conducere, fiind necesar ca autorul să cunoască faptul că persoana căreia i-a încredințat vehiculul nu deține un permis.
De asemenea, fapta poate fi comisă și atunci când are loc încredințarea unui vehicul unei persoane care săvârșește o infracțiune de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 din Codul penal. Incidența art. 335 alin. (3) din Codul penal, în cazul persoanelor aflate sub influența alcoolului, este condiționată de îmbibația alcoolică a acestora, care trebuie să fie de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge.
III. Strategii de apărare
Cum am descris și în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 din Codul penal, o persoană, care a fost depistată în trafic în condițiile art. 335 din Codul penal și împotriva căreia existe probe solide la dosarul de urmărire penală, poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, prin intermediul căruia să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.
Astfel, prin raportare la gravitatea faptei, procurorul și inculpatul se pot înțelege inclusiv asupra individualizării pedepsei, în sensul renunțării la aplicarea pedepsei, situație în care inculpatul nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită; suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau executării pedepsei în regim de detenție. În orice caz, potrivit art. 480 alin. (2) din Codul de procedură penală, la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției asistența juridică este obligatorie.
În cazul în care inculpatul nu s-a prevalat de procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, dar dorește în continuare să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul amenzii, acesta poate să își recunoască învinuirea la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită și la care cauza se află în stare de judecată.
De asemenea, există posibilitatea obținerii unor soluții de clasare ca urmare a valorificării unor apărări eficiente sau chiar de achitare, chestiune ce duce la un cazier judiciar curat și fără mențiuni. Asemenea situații se pot naște, de exemplu, atunci când este incident art. 16 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, adică atunci când fapta de a conduce fără permis nu este săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
De exemplu, unui șofer, care deține un permis valabil pentru o anumită categorie, îi poate fi pus la dispoziție un anumit vehicul dintr-o altă categorie și niște acte necorespunzătoare din care să rezulte că ar putea conduce acel vehicul, fără ca acesta să cunoască aceste neconcordanțe. Astfel, deși acesta s-ar face vinovat de comiterea faptei prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal, o simplă analiză a laturii subiective ar scoate la iveală un motiv de clasare sau de achitare.
Conducerea fără permis este o infracțiune care permite dispunerea inclusiv a unei soluții de renunțare la urmărirea penală, având în vedere faptul că limitele de pedeapsă nu depășesc 7 ani. Astfel, oportunitatea acestei soluții va fi analizată prin raportare la existența interesului public, fiind avute în vedere criterii precum conținutul faptei, împrejurările concrete de săvârșire, scopul, urmările produse și atitudinea făptuitorului.
În concluzie, în ceea ce privește conducerea fără permis, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, soluțiile organelor judiciare pot să difere de la caz la caz, în funcție de o vastitate de criterii. Este foarte important ca făptuitorii să țină cont de toate probele existente la dosar și să își exercite dreptul la apărare într-o manieră care să le permită să obțină o soluție cât mai favorabilă, fără a suporta consecințe juridice inutile.
IV. Modificări legislative relevante
Legea nr. 172/2024 prevede, printre altele, faptul că nu se mai poate dispune amânarea aplicării pedepsei în cazul conducerii fără permis.
articol redactat de av. Bogdan Ioan Mihai Șuta din Baroul Cluj