cuvinte cheie: avocat, avocat drept penal, avocat Cluj, accesul ilegal la un sistem informatic, clasare
În era digitală în care trăim, tehnologia reprezintă o forță incontestabilă ce a transformat fundamental modul în care interacționăm cu lumea din jurul nostru. Cu toate acestea, odată cu beneficiile aduse de progresele tehnologice, vine și o serie de amenințări și provocări, iar accesul ilegal la un sistem informatic este una dintre cele mai presante probleme cu care ne confruntăm atunci când vine vorba despre infracțiuni informatice.
Evoluția rapidă a tehnologiei nu numai că a deschis noi oportunități pentru inovație și comunicare, dar a și creat oportunități pentru comiterea de infracțiuni și intruziuni neautorizate. Astfel, în timp ce avansăm în direcția unei lumi tot mai conectate digital, incriminarea și urmărirea unor fapte precum accesul ilegal la un sistem informatic devine din ce în ce mai imperativă, punând sub lupă necesitatea unor măsuri de securitate robuste și a legislației adecvate în domeniu.
În acest sens Codul penal incriminează și pedepsește la art. 360 accesul ilegal la un sistem informatic, după cum urmează. Potrivit alin. (1) accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Conform alin. (2), fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită în scopul obținerii de date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. În fine, potrivit alin. (3), dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. În cele ce urmează vom analiza condițiile prevăzute de primul alineat.
Accesul se realizează, fără drept, atunci când subiectul activ nu este autorizat, în temeiul legii sau al unui contract, să acceseze sistemul; atunci când depășește limitele autorizării; sau când nu are permisiunea de a accesa acel sistem. Astfel, lipsa autorizării sau lipsa consimțământului persoanei vătămate este o condiție care afectează tipicitatea faptei. În cazul în care făptuitorul are permisiunea victimei de a accesa sistemul informatic, nu se mai poate discuta despre infracțiunea analizată.
Sistemul informatic este reprezentat de orice dispozitiv ori ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate într-o relație funcțională. Există o gamă largă de asemenea dispozitive, precum un telefon, o tabletă, un calculator, un server sau chiar și un ceas inteligent. Accesul la acest sistem se realizează printr-o interacțiune ilegală cu dispozitivele vizate, fiind necesar să fie deschise fișiere, rulate aplicații sau să fie accesate informații din dispozitiv.
În fine, trebuie precizat faptul că, din perspectiva laturii subiective, această infracțiune se comite doar cu intenție directă sau indirectă, iar în ceea ce privește latura obiectivă, trebuie să existe o acțiune efectivă de acces la un anumit sistem informatic. Nu contează modalitatea în care se accesează dispozitivul, fiind important ca această acțiune să se realizeze fără drept.
Așadar, există situații în care un telefon nu este protejat de o parolă, iar subiectul activ deschide telefonul și îl folosește, sau când un dispozitiv este accesat, fără ca victima să știe, de la distanță. Aceste acte îndeplinesc condițiile laturii obiective a infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic.
De asemenea, în cazul în care telefonul sau dispozitivul este protejat de o parolă iar făptuitorul cunoaște parola, pentru că a aflat-o de la proprietarul dispozitivului într-o altă împrejurare, sau pentru că a aflat-o fără ca victima să cunoască acest fapt, și o folosește, fără permisiune, pentru a debloca dispozitivul, ne aflăm iar în ipoteza unei fapte de acces la un sistem informatic. Totuși, atunci când făptuitorul interacționează cu ecranul de deblocare, dar nu introduce parola, nu ne aflăm în ipoteza unui veritabil acces ilegal la un sistem informatic.
În practică apar însă unele neclarități atunci când făptuitorul intră în posesia dispozitivului și, în cazul unui telefon, doar se uită la ecranul de deblocare, fără a introduce parola. În acest sens, trebuie făcută o distincție clară, care este de esență, între fapta de a intra în posesia unui sistem informatic și fapta de a accesa sistemul informatic. Simpla împrejurare că făptuitorul intră în posesia sistemului informatic nu echivalează cu fapta de a accesa respectivul sistem informatic. Prin urmare, trebuie avut în vedere faptul că acțiunea de a intra în posesia sistemului informatic este distinctă și diferită de utilizarea și accesarea sistemului.
Totuși, organele de urmărire penală sunt sesizate cu diverse plângeri în care sunt descrise fapte precum ipoteza amintită anterior. O asemenea faptă a făcut obiectul unui dosar de urmărire penală instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în care, după o lungă perioadă de timp în care au fost efectuate acte de urmărire penală, soluția a fost în favoarea clientului.
Pentru a înțelege despre ce este vorba, se impune o scurtă prezentare a stării de fapt. Astfel, făptuitorul a avut o relație de lungă durată cu presupusa victimă, care însă era pe terminate. Dorind totuși să își salveze relația, făptuitorul a dorit să îi facă o surpriză presupusei victime, motiv pentru care s-a prezentat la domiciliul acesteia. Spre surprinderea făptuitorului, victima nu era singură în casă, ci cu un domn necunoscut, motiv pentru care făptuitorul, pe bună dreptate, a dorit să obțină niște explicații.
Astfel, făptuitorul a fost poftit în casă de către victimă, însă nu a fost băgat deloc în seamă, întrucât presupusa persoană vătămată era atentă la telefon. Prin urmare, pentru a-i atrage atenția persoanei vătămate, făptuitorul i-a luat telefonul din mână și a început să ceară explicațiile cuvenite. Având în vedere faptul că discuția dintre cei doi a durat mai mult, telefonul victimei a rămas în tot acest timp în buzunarul făptuitorului. Ulterior discuției, făptuitorul a plecat din greșeală cu telefonul victimei, pe care l-a returnat în scurt timp mamei acesteia.
După cele întâmplate, tot spre surprinderea făptuitorului, acesta a fost contactat de organele de urmărire penală, întrucât victima, printre altele, a formulat o plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de acces la un sistem informatic de către făptuitor. Astfel, persoana vătămată a menționat în plângere că făptuitorul i-a smuls telefonul din mână, l-a deblocat și a început să îi citească mesajele și să efectueze diverse operațiuni.
Ulterior, într-un context distinct, în fața unei instanțe de judecată învestite cu soluționarea unui alt dosar, persoana vătămată a declarat că inițial făptuitorului nu a accesat conținutul telefonului, iar ulterior i-a permis acestuia să îi acceseze telefonul, pentru a-l convinge că nu are nimic de ascuns. Astfel, au fost solicitate inclusiv listele convorbirilor aferente numărului de telefon al victimei și listele privind traficul de internet de la operatorul de telefonie mobilă. În consecință, la dosar au fost depuse documentele solicitate, din care a rezultat că nu au fost efectuate apeluri, nu au fost trimise mesaje și nu au fost utilizate datele mobile pe perioada în care telefonul s-a aflat asupra făptuitorului.
Chemată la audiere, victima, de față cu avocatul făptuitorului, a reiterat cele relatate în cuprinsul plângerii, susținând cu tărie că făptuitorul i-a deblocat telefonul, fără permisiunea acesteia, și că a citit diverse mesaje. Confruntată de avocatul făptuitorului, victima a precizat că nu a dat declarații contrare cu ocazia altor proceduri de audiere, aspect vădit nereal.
Astfel, pentru a convinge organele de urmărire penală cu privire la faptul că victima dă declarații mincinoase, avocatul făptuitorului a depus la dosarul de urmărire penală declarația dată de victimă, în care era consemnat că inițial făptuitorul nu i-a accesat telefonul și că ulterior i-a permis acestuia să îl acceseze, dar și listele obținute de la operatorul de telefonie mobilă, care confirmau faptul că telefonul nu a fost utilizat pentru efectuarea de apeluri, trimiterea de mesaje sau pentru utilizarea aplicațiilor care consumă date mobile.
Prin urmare, soluția organelor de urmărire penală a fost în favoarea suspectului, care a scăpat de tragerea la răspundere penală. Următoarele paragrafe au fost extrase din ordonanța de clasare:
(…) Raportând aceste considerente teoretice la datele speței, se constată că, în cauză nu a avut loc o infracțiune de acces ilegal la un sistem informatic, comisă fără drept.
Acest lucru rezultă din faptul că atunci când a avut loc prima deposedare a telefonului, suspectul nu l-a accesat în vreun fel, iar când a avut loc a doua deposedare, suspectul a avut permisiunea, adică consimțământul persoanei vătămate pentru a se uita în telefon.
În lumina celor de mai sus, avându-se în vedere faptul că persoana vătămată nu a avut o poziție constantă pe parcursul procesului penal, fiind identificate contradicții între declarațiile sale succesive, de natură a crea suspiciuni cu privire la credibilitatea susținerilor sale, relativ la accesarea fără drept a telefonului său mobil de către suspect, se constată incident cazul care paralizează exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, fapta fiind defectivă de latura obiectivă, nefiind dovedit că accesarea sistemului informatic, reprezentat de telefonul mobil al victimei a fost accesat, fără drept, de către suspect, existând un puternic dubiu în acest sens, dubiu ce, în mod evident, îi va profita suspectului. (…)
Astfel, spre bucuria clientului, organele de urmărire penală au valorificat principiul fundamental In dubio pro reo, prevăzut de art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căruia, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Ținând cont de aceste aspecte, s-a dispus clasarea cauzei față de suspect, întrucât fapta comisă de acesta nu este prevăzută de legea penală.
articol redactat de av. Bogdan Ioan Mihai Șuta din Baroul Cluj